Posts Tagged ‘Societate’

5
Jan

Random stuff

   Posted by: Michael Krieger    in Frustrări

Imi pare rău că nu am revenit cu un articol pentru a povesti cum a fost în Austria. Adevărul este că nu este nimic uimitor de evidenţiat, în afară de faptul că este o crimă şi adevărată tenatativă de sinucidere să conduci de la vama Nădlac până în Bucureşti. Din această cauză România nu va avea nicioata turism, pentru că nu există destui cascadori dornici să experimenteze aşa ceva pe plaiurile noastre mioritice.

Ceea ce m-a frustrat în ultimul timp a fost următorul lucru: Îmi propusesem ca în această vacanţă, care oricum a fost extrem de scurtă şi n-am simţit-o, să mă văd cu cât mai multă lume şi să petrec mai multe momente în compania multor oameni de calitate.
Paradoxul acum vine; în zilele noastre, dispunem de multe mijloace de comunicare şi posibilităţi de a ţine legătura, dar, cu toate acestea, avem din ce în ce mai puţin liber pentru lucrurile care contează, motiv pentru care, nu am reuşit să fac foarte multe lucruri. Plus că spontaneitatea a dispărut de mult din obiceiurile unora.

Trimite articolul ca PDF către PDF Download

Tags: , ,

13
Nov

Capul lui Moţoc vrem!

   Posted by: Michael Krieger    in Catastrofe, Educaţie

Bineînţeles, metaforic vorbim, că nici elevii de la Colegiul Naţional “Cantemir-Vodă” care am ieşit azi în curtea liceului pentu o grevă spontană nu ştim cu exactitate cine trebuie pedepsit pentru faptul că avem calorifere care generează frig în loc de caldură.
Mai exact, după cum o vor demonstra şi pozele, într-o şcoală din capitala României a secolului al XXI-lea, liceu al cărui titulatură o găsiţi menţionată mai sus, elevii trebuie, să îndure frigul şi să facă faţă provocărilor naturii în incinta claselor. Cursurile se desfăşoară în frig, iar pe coridoare aproape că au apărut ţurţuri la grinzi. Caloriferele şi centrala termică, în condiţiile în care sunt noi, stau de pomană. Elevi cu gecile groase pe ei, cu fulare la gât, cu mănuşi în mâini şi cu glugi în cap sunt prizonieri ai celulelor de gheaţă.

Read the rest of this entry »

Trimite articolul ca PDF către Create PDF

Tags: , , ,

6
Nov

Quis custodiet ipsos custodes ?

   Posted by: Michael Krieger    in Bucureşti, Cazuri situaţionale

Immanuel Kant spune: “fă-ţi datoria”. Se pare că principiul s-a extins din Königsberg, orăşelul natal al lui Kant, în toata Germania ca ideologie morală, atingând tretat majoritatea cetăţenilor din vestul Europei. Dar cu România cum rămâne ?

Ce vreau sa spun mai exact este că nimeni nu poate avea încredere în acei oameni însărcinaţi ca paznici să păstreze ordinea şi securitatea într-un spaţiu bine delimitat fizic. La obiect vorbind, vreau sa îi aduc în discutie pe unii din paznicii de la metrou, “decoraţi” cu încrederea angajatorilor Metrorex pentru a veghea asupra conduitei călătorilor. Intenţia Metrorex, ca toate deciziile pe care le-au luat până acum, este corecta, justificabilă şi vine în întâmpinarea călătorilor.

Read the rest of this entry »

Trimite articolul ca PDF către PDF Printer

Tags:

19
Sep

Lumea celor 6 fetze (Ein Würfelmärchen)

   Posted by: Michael Krieger    in Critică, Filosofie, Interesant

Societatatea, sau pur si simplu lumea cu care interactionam, ca sa nu folosesc cuvantu` acela in mod obsesiv, se bazeaza pe un “basm”, pe o poveste, numita sugestiv de mine, “Lumea celor 6 fetze”. Si este vorba despre mdoul haotic de a organiza totul pe aici pe la noi. Lumea este condusa de cele 6 fetze ale zarurilor care sunt aruncate de Mana Sortii la fiecare intamplare. De fapt, lumea a devenit atat de condusa de Zarurile Sortii, incat am uitat ca avem un creier care ne poate sari in ajutor, daca avem un pic de vointza si cea mai mica intentie de a-L invoca.
Dar ne este asa de usor a lasa lucrurile asa cum se nimeresc, sau de a accepta totul asa cum ni se pune in troc, fara a realiza si a concepe care sunt interesele si perspectivele noastre, fara a lupta pentru ele.
La scara larga vorbind, asa se faca ca romanul nu are opinie si ca inghite ceea ce i se indinde in “farfurie”, crezand ca este bine. De fapt, ceea ce noua ni se da, este rezultatul unor aruncari de zaruri. Cum se opresc zarurile, asa se face. Si nu ma refer numai la orarul si la organizarea de la noi din scoala, poveste de care cred ca v`ati saturat cu totii, ma refer la tot ceea ce inseamna socializare si fapt realizat de mana omului.
Astfel, fara a ne gandi catusi de putin (in curand vom cauta “a gandi” in dictionarul de Arhaisme) la efecte, actionam dupa instincte, asumandu-ne riscul de a ne parea rau. Ca nimeni nu se mai gandeste la cauze, se stie de mult. Cauzele sunt, de cele mai multe ori, prezentate eronat, inshirate in modul in care doresc ele a fi percepute. De fapt, daca omul accepta orice i se spune, de ce sa nu`i spui asa cum vrei tu, atata timp cat comunicam intre noi ca si robotii. Ma refer la limbajul nostru care a devenit un fel de cod care trebuie executat de niste creiere mecanizate. (acesta este efectul tehnicilor “New Gen”, al calculatoarelor, si a tuturor inovatiilor care au mecanizat mintea umana in ultimii ani).
Se gandeste prea mult sintetic. Gandirea analitica a fost redusa la gandire sintetica, ceea ce nu poate duce decat la limitarea orizonului de reactie a individului la factorii modelatori exteriori.
In scoli, se asteapta de la elevi a accepta, fara drept la replica, niste decizii luate in functie de cum vin zarurile.
Problema este ca nimic nu vine de la sine, si o nenorocire nu vine niciodata singura. Discrepanta dintre idei si rigiditatea caracterului omului din primul deceniu, discrepanta generata, repet, de macanizarea si automatizarea excesiva, poate duce la regres.
Omul care in propria sa capcana, devenind sclavii propriilor sale creatii. Asta este alta poveste, a carei idee nu porneste de la mine.
Indeea centrala si scopul articolului din seara aceasta este inconstientizarea legaturii dintre cauza, efect, repercusiune si efect secundar. (Ursache, Wirkung, Auswirkung u. Nebenwirkung).
Sunt convins, cuvintele germane enumerate in fraza anterioara au incorporata toata esenta ideei pe care eu vreau sa po exprim, deoarece unul il explica pe celalalt, si descend unul din celalalt, intr`un mod absolut logic. Lipsa de informare poate sa il conduca pe om la niste greseli fatale, nevoite, iar disimularea adevarului poate avea efecte grave chiar si pentru cel mai binevoitor dintre noi.

Trimite articolul ca PDF către Create PDF

Tags: ,

6
Sep

Adevarata valoare este apreciata post mortem

   Posted by: Michael Krieger    in Cazuri situaţionale, Concluzii

Astazi a murit maestru. Este vorba despre Luciano Pavarotti, maestru, sau cum oti vrea sa`i spuneti in functie de cat de reprezentat el pentru fiecare dintre voi.
Pun pariu ca o sa`i creasca omului cota de piatza cu multe procente. Exact ca si in cazul Laurei Stoica, in care, dupa ce a murit, a doua zi, pe mess (a.k.a. Yahoo! Stressnger) toata lumea asculta “Un actor grabit” (nu exagerez, cred ca jumatate din lista mea de mess asculta Laura Stoica).
Sau ca si in cazul Bogdan “Ralph”. Dupa ce si-a dat duhul pentru o tanara profesoara de romana care nici macar nu se duce la el la mormant (o alta stoarfa), a inceput sa primeasca commenturi pe hi5 si a depasit recordu de views si de comm`uri, pe o perioada fulgeratoare.
Exemplele pot continua. Poate ca nu toata lumea a auzit de Antinio Puerta, dar este cam aceeasi mancare de peste.
Si eu am stat si m-am gandit, oare daca mor eu, cate mass`uri se dau pe mess (aka pe Yahoo! Stressenger), cate add`uri si cate comm`uri primesc pe hi5, si mai ales… imi da jumatate din Bucuresti add in lista ?
Va ramane mereu o probema nelamurita si neinteleasa.

Trimite articolul ca PDF către PDF Download

Tags: