Viziunea M(ichel)ea

de Michel Tomita

Un fleac, ne-au ciuruit! Este absolut extraordinar de câte ori în ultima vreme s-a tot repetat această expresie. Acest titlu l-am văzut in multe dintre ziarele care s-au încumetat să comenteze acest meci. În fapt nici nu prea ai avut ce comenta. Un meci care s-a terminat în minutul 8, imediat după ce Stuttgart înscrisese un al doilea gol, la o diferenţă de doar câteva minute faţă de prima reuşită. Cel de-al treilea nu a făcut decât să liniştesacă spiritele, să scadă drastic audienţa şi mai ales, să scoată la lumină adevarata valoare şi diferenţa reală dintre cele două echipe.

Unirea râmane singura echipă românească, ce va fi în Primavara Europeana anul acesta, însa în Europa League şi nu Champion’s League, aşa cum toţi românii şi-ar fi dorit. Ar mai avea ceva şanse Dinamo, dar mă tem că este puţin probabil. Unirea rămane cu performanţa de a strânge opt puncte în grupele C.L. şi cu regretul că nu a bătut pe Glasgow Rangers acasă, fapt ce ar fi dus la calificare, indiferent de ce s-ar fi întamplat în meciul cu Stuttgart.

Niciodată noi, românii, nu am ştiut să scoatem maximum dintr-o anumită situaţie. Este ceva genetic, o boală a naţiei noastre asuprită secole de-a rândul, iar atunci când îi reuşeşte ceva, nici ea însasi nu crede că este real. Niciodata nu am izbutit să facem din puţin mult. Ştim să muncim mult şi să culegem puţin şi asta se aplică oricărei situaţii.

Valoare mai mică, Implicit. Mentalitate inferioară, Explicit

de Michael Krieger

Este foarte frumos ce a realizat Unirea Urziceni în Champion’s League. Consider că, indiferent de rezultatul final, independent de deznodământul nu orea fericit al fazei grupelor, fanii Unirii, în special cei din oraşul Urziceni, ar trebui să fie foarte mândri de performaţa unei echipe aparent extrem de modeste, dar conduse cu o mână de fier şi nu întâmplător de legendarul Dan Petrescu.
Cele opt puncte, câştigate de către Unirea Urziceni nu sunt suficiente pentru accederea în Primăvara Europeană în competiţia de elită sub numele de C.L, dar nimeni nu se aştepta la mai mult. Că nu au obţinut mai puţin, este un lucru de salutat. Se pot lăuda cu un merituos loc terţ într-o grupă destul de bună, controlată de Conchistadorii Andaluzi şi de Kaiserii de la VfB Stuttgart.

Ar fi avut Unirea Urziceni posibilitatea şi puterea să obţină mai mult din aceste meciuri ? Desigur. În ciuda valorii inferioare datorate unui buget în curs de dezvolotare – să  nu uităm că Unirea este recent promovată în Liga I – echipa din Câmpia Română ar fi avut posibilitatea să obţină mai mult, şi automat, o calificare. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, nu ar fi fost, în niciun caz, mulţumită unei susţineri extraordinare din partea Ligii Profesiniste, ci mulţumită atitudinii rezervate şi a atmosferei de înţelegere care domneşte la echipă. Chiar dacă ar exista divergenţe în minutul 91 al meciului, staff-ul Unirii îşi spală rufele murdare în familie, pentru a prevenii demoralizarea sau orice fel de impact negativ asupra bunului mers al echipei.
Din ţânţar, armăsar. Aceasta ar fi expresia care s-ar potrivi, de data aceasta în conţinut noţional constructiv şi nu peiorativ, parcursului Unirii Urziceni în ultimii ani.

Totuşi, la mentalitate mai trebuie lucrat. Se pare că viziunea colectivă a unei echipe din România în aceea ce priveşte performaţa, este puţin blurată. Ar trebui ca aceşti jucători, şi asta este un aviz pentru toţi amatorii care se regăsesc în aceste rânduri, o refomă în mentalitate. Mentalitate, peste valoare. O concepţie puternică, responsabilă şi orientată spre anduranţă şi stabilitate psihică, pentru că numai cu această stabilitate pe termen lung se poate atinge performanţa, Champion’s League fiind o competiţie care se desfăşoare o bună bucată din decursul unui an calendaristic.
Nicio echipă nu ar trebui să se lase purtată de val şi de iluzia victoriei, îmbătate cu un pahar de speranţă şi apoi culcată pe una dintre urechi, pe o pernă moale de puf, impactul poate fi crâncen.

Trimite articolul ca PDF către