Ruta Paris-Las Vegas trece prin… Bucureşti. Un mod pretenţios de a începe o scriere, nu ?
Sensul cuvintelor trebuie lămurite, ceea ce nu este chiar greu, având mingea la fileu. Vedem cu totii că mândra noastra capitală suferă o perioada de tranziţie şi că a devenit cu timpul un fel de struţo-cămilă, un spectru de culori care mai de care mai nunaţate şi in acelaşi timp victima nonvalorilor care i-au înghiţit literalmente identitatea.

Read the rest of this entry »

Trimite articolul ca PDF către

Ştire care a făcut furori, înconjurl planetei care urmează să fie înghiţită de o gură de canal care va apărea din senin în Oceanul Indian într-o zi cu soare. Din ce în ce problema “CERN” şi al experimentului LHC începe să semene cu o minciună gogonată, a carei menire a fost să arate că “se poate”.

Read the rest of this entry »

Trimite articolul ca PDF către

Pentru că ne-am obişnuit să distribuim cu talent vina pe alţii pentru greşelile, incapacităţile şi incompetenţele sistemului nostru. De data aceasta este vorba despre binecunoscutul sistem rutier si minunata reţea de străzi a Micului Paris. Ilustrata de faţă reduce considerabil necesitatea detaliilor. Fie că eşti şofer auto, sau simplu amărăştean care circulă cu RATB-ul, problema poartă un singur nume, ambuteiaj. Reţeta este simplă pentru a crea blocada perfectă:

Se adaugă maşini în neştire şi şoferi neglijenţi şi poluanţi care nu pot pricepe că, indiferent de vreme, o călătorie cu mijlocul detransport în comun este mult mai eficientă decât una cu propria maşină. Din comoditate, bucureştenii s-au obişnuit deja de mult că o distanţă mai lungă de 1 Kilometru nu se poate parcurge fără maşină.

Se face trimitere la defectuosul sistem de parcare, în curs de dezvoltare după cum spun oficialii, având ca rezultat lanţul interminabil de autovehicule parcat pe maginea părţii carosabile. Rezultatul este în aparenţă nedăunator, dar în esenţă catastrofal. În timp ce numarul de maşini se dublează, se triplează sau se cvatruplează, străzile se micşorează, deoarece o banda este folosită ca şi linie de parcare. Dacă pe hartă avem stradă cu două benzi la dus, două la întors, puteţi fi siguri că una dintre ele este sufocata de cutii inerte.

Se adaugă primul pretext la materialele de bază, şi aume o ploaie slabă sub formă de burniţă. Este de-a dreptul incredibil cum simpla udare asfaltului si câţiva stropi pot scoate din circulaţie mii de maşini. Rezultatul, o privelişte de suflet: o horă de maşini, dispuse de-a lungul oricarui bulevard, o îngramadeala cu garnitura de claxoane, ca să dea aroma. Se invocă bineînţeles sistemul jalnic de canalizare, dar argumentul nu are sorţi de izbândă, cel puţin nu acum. Drept urmare, imi rezerv dreptul de a mă oripila de-a dreptul gândindu-mă la iarnă şi la troieni. Încă o data, bila alba Metrorex.

Se adugă al doilea context, cel a ocaziei, si anume data curentă, 15 septembrie, când încep şi şcolile, toate în acelasi timp ;-). Nu înţeleg cu ce influenţează, dar în principiu ambuteiaje se formează din absolut orice.

La final nu avem nimic altceva decât o tartă de mizerie si de nervi, cu glazura de injuraturi siropoase, vizând diferitele părţi anatomice, care parcă ne-ar putea salva cumva, sau ar putea interveni în situaţia creată.

În consecinţă, vă invit pe toţi să savurăm împreună specialitatea casei. Poftă bună! Sper să digeraţi uşor, pentru că de data aceasta nici măcar Ceauşescu nu vă mai poate salva.

Sursă foto: Ora 08:43, intersecţia “Şcoala Iancului”, sector 2

Trimite articolul ca PDF către

Este printre puţinele dăţi, când citiţi aici un articol din şi despre sport. În orice caz, evenimentele memorabile nu trebuie lăsate a trece neobservate, iar performanţele de orice tip merită felicitate, amintite, cinstite şi premiate. Da, exact, perfromanţa echipei Lituaniei, care nu a ratat ocazia de a umili în cel mai diplomatic mod posibil România, exact pe teritoriul a cărei capitală a fost cândva mândra Sarmizegetusă.

Exact în meciul de deschidere, pe care instinctiv nu l-am văzut şi mă felicit, românii noştri au arătat încă o dată cât de ospitalieri şi de prietenoşi sunt cu oaspeţii care îi vizitează. Reţeta lor ? foarte simplă, indiferent că primiesc un preşedinte de stat influent, sau o echipa naţională mult mai slab cotată decât ei, metodele sunt întotdeauna aceleaşi: Le deschid porţile cât mai larg posibil, ca şi când unghiul format între balamale si bara porţii trebuie să fie cât mai mare pentru a fi direct proporţional cu ospitalitatea lor, le îndeasa pe gât din bucatele şi poşircile tradiţionale scoase din butoaie nespalate cu secolele şi îi servesc într-o manieră cât mai umilă.

Read the rest of this entry »

Trimite articolul ca PDF către

Eu vin şi spun cât se poate de direct, încă din start: Dacă eşti om de afaceri şi lucrezi cu ajutorul Internetului oriunde ai merge, ceea ce implică şi utilitarea de Internet Mobil, evită să îţi cumperi Internet Mobil de la Orange, deoarece este o mare ţeapa în toată puterea cuvântului.
Ofertele la Internet Mobil au pătruns greu pe piaţa româneasca, începând de la preţuri ameţitoare. Astăzi, ne confruntam cu popularitatea în ascensiune a acestui tip de serviciu, necesar, dealtfel. Furnizorii au venit pe piaţă cu diferite oferte de Internet Mobil în ultima perioada, care mai de care mai accesibile. (Nu spun convenabile, deoarece Internetul Mobil ramane încă un lux business class).
Aşadar, dacă eşti om de afeceri si ai o activitate dinamica, este necesar un dispzitiv Mobile Internet loial, de o calitate cel puţin medie.

Având ca şi capcană traficul nelimitat la un preţ bun, Internetul Mobil de la Orange face cu ochiul din vitrină şi unui om de afaceri aparţinând unei întreprinderi mici sau foarte mici. Dar indiferent de nivelul la care actvează firma, acest serviciu ar trebui să corespundă standardelor de folosire pentru care a fost creat, Domeniul Business, şi nu în ultimul rând să îşi onoreze sloganul care datează deja de câşiva ani, Business Everywhere.

În realitate însă, lucrurile nu merg asa de ceas cum s-ar presupune, deoarece Internetul Mobil de la Orange are încă extrem de multe bube, fapt care m-a determinat în esenţă să redactez acest articol pe care puteţi să îl clasificaţi în categoria Antireclama, pentru ca în substrat exact asta reprezintă şi nu am nicio reţinere sa o recunosc. ( Notă: Legea nescrisă Clientului: Un client mulţumit va recomanda un anumit produs încă unuia, în vreme ce clientul nemtulţumit va spune încă altora zece ).
Este vroba exact de situaţia prezentă. Probabil că dacă eram mulţumit de acest serviciu, îl mai recomandam în treacăt prietenilor pe la o bere la terasă, sau pe Messenger.

Unde vreau de fapt să ajung este la modul de funcţionare:
Tocmai am spus că, în primul rand un dispozitiv de Internet Mobil trebuie să fie loial. Asta presupune că orice om de afaceri să se poata conecta în scop de serviciu la net fără efort.
În al doilea rand, şi cred că este problema care m-a deranjat cel mai tare: acoperirea si fiabilitatea.

S-a dovedit că Orange se conectează doar în oraş, acasă, şi în orice alte locuri in care nu este nevoie urgentă de el. Se bate cu propriile arme, deoarece sloganul consacrat Business Everywhere ar trebui schimbat şi adpatat situaţiei: Problems everywhere, Business elsewhere. Cu atât mai mult cu cât in instructiunle de instalare nu se specifică: Viteza la internet variaza in functie de zona in care te aflii, ceea ce ar anula bineînţeles indicativul “Everywhere”.

Concluzia este una singura: Nu vă recomand Internetul Mobil de la Orange deoarece orice conectare se va transforma într-un încins război al nervilor şi riscaţi să mai pierdeţi si bani.

Trimite articolul ca PDF către

Se spune că în viaţă nu trebuie să fii rău, din diferite motive. Mulţi spun că nu este etic, alţii spun că nu este moral, altii că nu dă bine la CV, dar când situaţia disperată te împinge la gesturi la fel de disperate, este cazul să o faci, să te lepezi de orice fel de onoare, sa împingi onestitatea până la extrem şi să iei o atitudine fermă, critică şi răutăcioasă.
De fapt, cred că este vorba de spusul lucrurilor pe nume, de infruntarea realităţii (Auseinandersetzung mit der Realität) şi aruncarea privirii atât cât ne este nasul de lung, pentru că s-a dovedit că peformanţa nu se face prin scuze, iar de contra-performanţă suntem sătui. Sunt lecţii de viaţă care, în România, conform sistemului, nu se predau şi nu se învaţă niciodată, ncicum.
Este vorba despre rezultatul organizării tuturor acţiunilor întreprinse din toate colţurile pentru promovarea si dezvoltarea liceului meu. De fapt, în jurul acestui subiect se vor învarti cuvintele care nasc acest articol.
Asteptând inceperea Semifinalei Campionatului European disputată între Spania şi Rusia, am auzit la TV că s-ar fi afişat rezultatele repartizării admiterii în licee. Teoretic, pe mine nu ar trebui să mă privească, dar pentru a nu ma afunda incă un centrimetru in groapa nesimţirii, am zis să mă interesez de soarta urmaşilor noştri cantemirişti, numiţi în continuare, boboci.
La TV s-a facut scurt trecerea în revistă a liceelor care au obţinut anul acesta performanţa mediilor de admintere, incluzând în statisticî licee din toatî ţara. Ce îmi amintesc eu, primele licee pe listî erau de la noi C.N. “Sf. Sava” si C.N. “Gh. Lazăr”. Nimic neobinşuit pâna aici.
Am urmarit cu atenţie pâna la finalul clasamentelor, si am descoperit pe aceasta listă nişte licee de prestigiu din toată ţara, ai caror elevi i`am cunoscut la activităţile de la olimpiadă.
Puteam să bag mâna în foc că, Colegiul Naţional “Cantemir-Vodă” nu se află printre primele licee din ţară, deoarece ştiam acest lucru de mult. Asa că, pradă unui impuls al curiozităţii mele scormonitoare, am cercetat pe site-ul de admitere ca să aflu cu ce medie se expune liceul meu pe piaţă anul acesta.
Am fost martorul propriei mele surprinderi, anticipate de altfel, când am aflat că ultima medie în liceul nostru cu prestigiu, monument istoric si bla bla bla, este 8.48.
Felicitări tuturor celor care au contribuit la înscrierea Cantemirului printre liceele de duzina din Bucureşti. Astăzi, graţie organizării tipice conducerii noastre si graţie responsabilităţii soldaţilor noştri, putem să ne comparam cu mândrie cu licee de duzina de la periferia capitalei, ale căror medii de admitere nu depăsesc 8.50.
Datorită unui fenomen inexplicabil, am ajuns să fim penultimii pe lista colegiilor naţionale din Bucureşti, şi probabil chiar din tara.
Prin stimulentele deosebite si dedicarii celor care ne conduc, astăzi suntem scandalizaţi si miraţi de propria noastră decădere şi nu înţelegem de ce ne zbatem in propria cenuşă.
Credinţa că liceul nostru este unul de elita şi de referinţă in Capitală, a apus de mult.
Credinţa că liceul nostru traieşte din jarul ramas din flacara care a ars cândva, s-a evaporat.
Speranţa că liceul nostru va renaşte din propria-i cenuşă nu indrăzneşte sa mai apară in visele noastre.
Dar Gândul ca este posibil să iasa ceva, dar nu se face nimic, asta o ştim cu toţii.

A sosit ziua în care, metoda las-o, bă, că merge aşa s-a uzat, garniturile au inceput să se toceasca iar rugina macină toate mecanismele de funcţionare ale instituţiei mai sus vizate.
Media cea mai mica este surprinzator la profilul real, care, după cum spunea un anumit personaj influent, este reprezentativ pentru liceul nostru iar demersuri pentru performanţă s-au făcut, ceea ce m-a facut sa imi amintesc de un discurs ceauşit auzit numai la televizor.
Media salvatoare este la profilul uman, si anume un 8.79. Dar elevii de la uman fiind in proporţie dominanta neglijaţi la noi in liceu şi luaţi în derâdere, până aproape de stadiul de a fi consideraţi toleraţi sau umpluturi, nu am de gând să insist pe acest lucru. A sosit timpul ca liceul sa piardă razboaie cu propriile arme.

Sleiţi de puteri şi la capăt de drum, prea zgaricti ca să ne acordam primul ajutor, prea mandri şi plini de noi pentru a-l cere, stăm astăzi şi salivăm la mediile altor licee gen Tudor Vianu, Gh. Şincai, Gh. Lazăr sau George Coşbuc. La ei se pare ca înca merge, în vreme ce la noi, exista doar impresia şi trăirea fantasmagorică şi înselatoare a bunei funcţionări.
Dar lasă, că timpul trece, iar dacă ceva nu merge, ieşim cu toţii afară şi împingem. ;-)

Trimite articolul ca PDF către