Întâmplarea a facut să îmi amintesc faptul că astăzi suntem în data de 11 septembrie 2009 şi se împlinesc opt ani de la atentatele teroriste din New York, eveniment nefericit care constituie cel mai cutremurător şi controversat caz al începutului de mileniu.
În memoria victimelor căzute atunci, cât şi a oamenilor care au fost afectaţi indiferent în ce măsură de acea catastrofă imposibil de uitat, mi-am propus să dedic câteva rânduri unei necesare analepse.
Cu siguranţă că atentatul terorist de la 11 septembrie 2001 ascunde încă multe secrete şi faţete nedescoperite şi nebănuite, care vor fi cercetate şi discutate încă mult timp de acum înainte.
Exact după modelul celui de-al Doilea Război Mondial, ale cărui subterfugii se discută şi astăzi, aşa şi atentatul va constitui motiv de dezbatere încă multe zeci de ani de-acum înainte.
Distanţa în istorie dintre cele două evenimente, şi anume cel de-al Doilea Război Mondial şi atentatele teroriste de la World Trade Center şi Pentagon, în contextul dezvoltării industriei de armament nuclear ulterior, au făcut ca atentatele să aiba în ochii lumii şi a presei o intensitate asemănătoare cu a Marelui Război, prin prisma progresului tehnologc uimitor si fulgerător înregistrat în ultimii 30 de ani.
Ceea ce vreau să spun este că, un eventual răzoi mondial ar fi mult mai fatal în zilele noastre decât cele două care deja au avut loc, din cauza progresului tehnologic din ultimii ani. Cert este că, oamenilor le-a încăput în mâini şi în voinţă o forţă şi o tehnologie prea puternică pentru a putea fi controlată, înţeleasă şi controlată corespunzător la timpul potrivit.
Din punct de vedere psihosocial, ceea ce s-a întâmplat are datoria de a trage un semnal de alarmă întregii lumi şi de a semnala un dezechilibru major al oamenilor la nivel planetar. Cu alte cuvinte, se cere schimbarea radicala a sistemelor de valori, orientate, dupa părerea mea, spre principii de conciliere, întrajutorare şi reconstrucţie a ceea ce s-a întâmplat rău până acum în istorie. Atât tehnologia, cât şi evoluţia culturală a întregii omeniri pot prilejui resurse în iniţiativa de a construi un drum nou, spre dreptate şi moralitate, într-un cuvânt numit “Bine”, aşa cum îl definea Platon în dialogurile "Rebublika” sau "Phaidon”.
Dinozaurii comunişti din Justiţia română au câştigat procesul. George Becali a fost reţinut pentru încă 26 de zile. Fireşte că sunt subiectiv şi destul de puţin implicat în fapte, dar este la suprafaţă că, cel mai afectat de comunism organ reprezentativ al ţării, Justiţia, se va purifica în foarte mult timp, iar cea mai bună motodă este restructurarea întregului colectiv de reprezentaţi ai statului, care încă nu au conştientizar schimbarea, sau aşa-numita schimbare de regim din 1989.
Vă invit să votaţi (pe dreapta), dacă vi se pare corectă decizia instanţei de a-l reţine în continuare pe Becali. (Aş putea spune latifundiarul din Pipera, omul de afaceri, dar sunt sătul de ambiguitatea discursurilor ziariştilor, şi mai ales, a reporterilor de televiziune.
Vi se pare normal ? Consdideraţi corectă decizia judecatoriei de a nu-l judeca pe Gigi în libertate, în condiţiile în care acesta nu reprezintă pericol public ?
Omul nu se naşte om. El devine om prin cunoaştere.
Exista din ce în ce mai multe persoane, în limbaj mai puţin elegant, incompetente, care se definesc datorită faptuilui că ocupă un scaun într-o instituţie sau un loc într-o societate arondată unui anumit domeniu şi pretinzâdu-se parte integrată şi integrantă în domeniul respectiv.
Nu există un post, în orice domeniu de activitate, care sa confere ocupantului său titulatura corespunzătoare, de drept, doar prin ocuparea (umplerea) fizică a locului. Read the rest of this entry »
Asta este întrebarea de fapt.
Navigând pe nişte website-uri în cautarea documentaţiei despre efecte digitale Photoshop, am descoperit următorul filmuleţ pe care vi-l recomand.
Se dezbate următoarea problema: Fotografiile din reviste, în special revistele de frumuseţe, Glamour, Playboy, sau orice reviste care implică poze cu fete, sunt editate in Photoshop înainte de a fi publicate, ascunzând astfel realitatea. Se aduce astfel în paginile revistelor nişte portrete nerealiste, foarte apropiate de perfecţiune. De aici, prelucrarea fotografiilor din reviste ar trebui interzisă. Nu este viziunea mea, ci o potenţiala soluţie văzută de unule dintre personajele filmului de mai jos (în limba engleză). Read the rest of this entry »
Am primit-o şi eu. Ideea este de actualitate, ignorată prin spiritul materialist uman şi inconştienţă, dar de o importanţă letală.
Vizionare plăcută. Eu nu am alte comentarii :|
Ati vazut vreodata cat de schimbator e caracterul oamneilor ? Ati simtit vreodata pe pielea voastra pana la ce nivel poate duce NESIMTZIREA, MINCIUNA si IPOCRIZIA ? Ati vazut vreodata cata placere este in a minti, de a fi un fals si de a lua totul in bataie de joc ? Eh, va spun eu…. in ziua de azi, nu poti sa fii sigur pe NIMENI si pe NIMIC, pentru ca oricand exista sansa de a fi mintit cu nerusinare si sa pui la suflet unele vorbe aruncate in momentele in care esti probabil beat, plictisit, sedat, rupt, spart, etc…
Si dupa asta, sa simti o placere deosebita, sa simti niste remuscari false, sa zici, “lasa, ink unu”, si sa treci nepasator mai departe.
Eh, asa se intampla.
Va sfatuiesc sa va uitati de 100 de ori, ba chiar de 1000 de ori la persoana din fata, si sa nu credeti niciodata niste simple vorbe, pentru ca nu pot veni niciodata din suflet. Va sfatuiesc sa nu va puneti sufletul pe tava persoanelor care vor arunca tava in tzarana, in urmatoarea secunda.
Va sfatuiesc sa fiti rai si nenorociti cu toata lumea, toata viata voastra. Cine a inteles mesajul, sa fie fericit. Cine nu, sa fie sanatos. Scapati ieftin in orice caz… daca nu fericiti, atunci sanatosi…
Si… decat mult si degeaba, mai bine putin si prost.
A, si inca ceva… ce se intampla cand organizarea romaneasca se combina cu olimpiada de germana… Rezulta urmatoarele lucruri: subiecte greshite, care vin cu doua ore intarziere, lipsa de liste, superficialitate, si multe alte inconveniente. Pe langa aceasta…. multi nervi.
E pacat ca niste oameni neglijenti si enervanti sa distruga un evenimeni atat de frumos…. si ma mai miram de ce au fost atat de putini azi…
Unde o sa ajungem fratilor ?……. va doresc sa nu ardeti prea tare pe lumea cealalta
De fapt scârbicii de România.
Cate dintre noi circula in fiecare zi cu RATB-ul ? La scoala, la serviciu sau oricunde altundeva ?
Tot omul de rand, care nu are (inca) o masina personala, care nu vrea sa stea in trafic, sau pur si simplu se ingrijeste de poluare si incearca sa o evite, adica lumea ecologica.
RATB`ul este o afacere proasta, o bataie de joc, menita sa manance nervii poporului si sa umple blogurile cu injuraturi.
Pentru a circula cu RATB`ul, avem nevoie de…. bani. Good… :)
Ori bilete, ori abonamente. Abonamente. Foarte bine.
Problema este ca, de cand acsti domni, intr`un moment de insiratie au inlocuit abonamentul clasic de hartie cu un nenrocoit de card, este mult mia greu sa iti faci abonament. De ce ? Simplu! Este scarbos si card`ul ala nenorocit se incarca la un calculator care se strica o data pe luna.
Astfel, nu va faceti abonamente la Fosorul de Foc, deoarece lor li s-a stricat calculatorul de doua ori in doua luni, ceea ce inseamna, in medie, o data pe luna.
Problema romaneasca, solutie romaneasca: Domenii de acolo au pus o foaie cu patratzele rupta dintr`un caiet X in geam, pe care au scris un un marker pe jumatate consumat: Nu merge calculatorul! si gata! Problema a fost rezolvata, romaneste, ca de fiecare data.
Astfel, functionarii nu sunt vinovati, deoarece ei au pus in geam fitzuica aia, calatorii sa se duca sa isi faca abonamente in Piata Romana sau la Cuca Macaii, si vina este aruncata asupra calulatorului care s-a incapatanat si de data aceasta sa nu mearga. Cumparam bilete!
Al doilea caz a fost la Springtime, care se crede a fi “fast” food.
Eh, nu stiu daca este din vina sistemului, sau doar in România se intampla asa ceva.
Sistemul lor este unul foarte… frecangios.
Ca urmare, pentru a putea cumpara de la Springtime trebuie sa fi parcurs inainte un manual stufos de utilizare al “fast” fudului.
Iata pasii:
1. Mai intai platesti la casa, de unde ti se elibereaza un bilet de rand.
2. te strecori prin multime pana la baietasii de la bar care iti iau biletul de comanda, se uita la el, il pun deoparte si pentru o amarata shaorma la 7 RON, iti zic: “10 minute”.
10 minute ??? la ce Allah si Buddha iti trebuie 10 (ZECE) minute ??? Cei de la shaormaria “Dines”, pentru care am un respect deosebit, iti livreaza cea mai buna shaorma din Bucuresti in mai putin de doua minute. (www.dines.ro)
3. Dupa 11 minute, te duci la tejghea, si intinzi mana cu bonul de comanda. Nu esti singurul care sta cu mana intinsa ca la metrou. In aceeasi postura jenanta stau inca alti cativa infometati (fomisti).
4. In sfaresit, cu o intarziere de 5 minute, ti se arunca in fatza o shaorma infashurata in hartie.
Pofta buna!
Loading ...