În perioada de criză economică şi nu numai, ar trebui sa procedam ca atare. ca să nu ajungem la situaţia pe care ne-o prezintă puştoaica din The Story of Stuff.
O masură binevenită atât în situaţia dată cât şi în general, este aceea care priveşte brazii de crăciun. În timp ce toată lumea se gândeşte la cum să-şi facă nişte sărbători cât mai bogate, fastuoase, ca la curtea regelui, eu îmi dau seama (şi nu numai eu) că nu imi mai cresc doua sau trei guri în periada asta. Nevoia de hrana rămâne aceeaşi, apetitul nu se modifică, doar că ne schimbam puţin obişnuitul meniu, de la mămăligă cu ceapă la ceva mai sofisticat.
Dincolo de conotaţia religioasă pe care a avut-o iniţial, descoperim latura comercială a Crăciunului, adusă acum în planul principal. Nu este nici bine, nici rău, deoarece fioecare familie înţelege din Orice sărbătoare, ce doreşte.
Singurul lucru care mă deranjază este risipa nejustificată şi necontrolată, deoarece, revin cu deja uzatul clişeu: Banul dictează.
Nu mai vorbim de greaţa absolută pe care o provoacă în general snobismul şi fiţele.
Crăciunul este o sărbătoare a sufletului, a sentimentul de a trăi alaturi de cei dragi, de persoanele de care ne pasă cu adevărat, sau o metamorfoză ipocrită a Eului ? Nu vă lăsaţi intimidaţi de aspectul pompos şi neconvenşional al întrebării. Curiozitatea mea se leagă strict de formulări de tip standard, gen “De Crăciun trebuie sa fim mai buni, să îi înţelegem pe cei din jur, să dăruim.” Total greşit din punctul meu de vedere. Orice sărbătoare nu trebuie să impună o anume conduită, ci trebuie trăită în stil propriu. Transformarea forţată a modului de gândire doar pe o perioada bine determinată de timp, fără niciun scop, nu conduce decât la parodie şi la penibil.
Corect ar fi: Simte sărbătorile aşa cum te simţi bine, astfel încât să fii fericit. Oricum eşti fericit, dacă eşti demn de fericire (Kant) şi oricum dăruieşti cadouri cui simţi că merită atenţia ta. Ca să nu mai vorbim de relativismul urării standard, “Sărbători fericite”. Se pune problema: cine poate să îmi decidă mie fericirea ? A nu se înţelege, mie personal. Şi îmi vine în minte o replică pe care am auzit-o astăzi: Uneori trebuie să facem anumite lucruri fără a pune întrebari.
Ca să atac subiectul pe care-l aveam în minte când am început să scriu. Întrebare pentru voi: Unde credeţi că se va ajunge dacă se vor tăia brazii de Crăciun în acest ritm? Pe de-o parte, Crăciunul este sărbătoarea când trebuie sa fim mai buni (de jure), dar pe de altă parte, o transformăm în Sărbătoarea Distrugerii Naturii (de facto).
De aceea, sunt perfect de acord cu brazii artificiali, drept pentru care am unul în casă chiar acum. Nu miroase? Nu-i nimic. În comerţ există spray cu miros de brad. Şi aşa avem în casă şi un brad ideal, bogat, şi miros de brad. Natura este un lux, numai că puţini înţeleg asta.
Probabil că nu ar fi o tragedie aşa de mare dacă un brad natural ar putea fi folosit mai mulţi ani, dar crima se repetă în fiecare an.
Îmi asum responsabilitate totală de a fi numit nebun, idiot, paralel, tâmpit etc… deoarece majoritatea nu vor fi de acord cu mine. Nici nu impun lucrul acesta. Încerc să trag doar un semnal de alarmă cui doreţte să-l ia aşa cum este.
Post cu aspect mai personal.
Loading ...