Nu l-am scris eu, dar mi-a plăcut foarte mult cum a redactat controversatul poet, Adrian Păunescu, un pamflet genial la adresa lui Gigi Becali, parlamentar European pentru România, în Jurnalul Naţional.
Totul a fost declanşat de o afirmaţie a lui Gigi Becali potrivit căreia acesta întâi se va spânzura şi apoi se va refugia în munţi dacă se va găsit vreo semnătura de-a sa la securitate.
În fine, pamfletul lui Păunescu demonstrează în spirit perfect umoristic faptul că politicienii români par a fi desprinşi din scrierile lui I.L. Caragiale de acum două secole, chiar dacă, de la O scrisoare pierdută au trecut 122 de ani. Trecerea timpului nu a schimbat nimic în logica, sau mai bine-zis, anti-logica politicii româneşti, însăilată de paradoxuri şi personaje tragicomice. Treziţi-vă, politica noastră era învechiă şi la vremea aceea, darămite acum! Cineva să dea un câte “BUZZ” să se zguduie Parlamentul, Guvernul şi Justiţia.

În continuare, prima parte a articolului lui Păunescu, restul îl găsiţi pe site, al cărui link l-am indicat.
P.S.: Să nu se înţeleagă greşit: Nu îl compar pe Adrian Păunescu cu Ion Luca Caragiale deoarece aceştia au trăit în perioade diferite, au stiluri diferite, iar ecartul de valoare este evident în favoarea dramaturgului junimist. Probabil că îl vom vedea pe Păunescu în manualele şcolare la capitolul Postmodernism după ce izul sufocant de comunism din România se va mai aerisi, iar acesta va fi cu siguranţă cu mult după a şaptea pomană.

Se răstoarnă ordinea firii: Gigi Becali, întâi se spânzură şi după aceea merge în munţi

Se întâmplă lucruri curioase. Unele păsări nasc pui vii. Unele balene fac ouă. Ghiaţa şi focul supravieţuiesc împreună în lacrima temnicerului. Unor bătrâni care beau cu regularitate lapte de bivoliţă încep să le crească dinţii, la o vârstă la care ei şi uitaseră că au avut dinţi. Miniştri cu harnaşamente scumpe merg la servici cu trotineta. Un arestat află în puşcărie că a fost ales în Parlament. Fanfarele cântă romanţe.

Citeşte articolul în întregime…

Trimite articolul ca PDF către

Iată ce s-a înţeles din ora de desen:

Versiunea I (Mihai, subsemnatul)

Pictorul ţărănimii, Nicolae Grigorescu, a fost majordon la Anton Chaldek.
A pictat Mănăstirea Satanistă de la Drăceşti şi a pictat cu impresioniştii impresii în Pădurea Spânzuraţilor.
Pictorul se întoarce la Bucale şi realizează o serie de lucrări dentare în care predomină ţăranii: muiane ţărăneşti, dealuri, coline, balcoane, uliţe de cartier.

În 1877, Grigorescu a mers pe front ca să dea heal la soldaţi şi a făcut schiţe de strategii care au stat la baza atacului de la Smârdan.
Exemple: “Întuneriş la Posedada”, “Ţăranca cu cârpe-n cap”, “Caleaşca cu boii de la Guvern”, “Gigi Becali”.

Varianta II (Vlad)

Nicolae Grigorescu s-a născut la Câmpina într-o familie de tâlhari şi îşi începe activitatea în atelierul lui Anton Chaldek furând icoane.
Fură odoare sfinte de la Mănăstirea Agapia , Zafira si Căldărusani.
Mihail Kogălniceanu îi ofera o bursă de perfecţionare la Paris, Notre-Dame, pentru curăţenia pe care a realizat-o la Mănăstirea Agapia.
La Paris, Nicolae Grigorescu tâlhareste în pădurea de la Barbizon perfecţionându-şi tehnica de buzunăreală şi, întors la Bucureşti, se apucă de pictat lucrări cu tematica tâlhareasca: “Omor la Posada”, “Ţăranca cu maramă” ca schiţă la pânza “Viol in câmp”, “Car cu boi” ca schiţă la pânza de inspiraţie western “Jaf pe 4 roţi” si “Ciobănaş cu oi” ca o pregătire pentru pânza “CIobănas fără oi”.

În 1877, când are loc Războiul de Independenţă, Grigorescu a mers cu banda pe front pentru a jefui cadavrele de arme. A fost prins de români şi trimis asupra turcilor pentru a slabi din spate liniile inamice. Cu această ocazie a facut schiţe care mai târziu îi vor sluji la pictarea pânzei “Atac la proviziile Smârdanului”.

Trimite articolul ca PDF către

Articolul ce urmează este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Nimic din ce scrie mai jos nu s-a întâmplat în realitate ci într-un vis de-al meu. Orice coincidenţă sau asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.

Noul Parlament al României a elaborat astăzi, 2 februarie 2009, nişte articole de lege suplimentare în Monitorul Oficial, cu privire la corecta întrebunţare a înjurăturilor, a cuvintelor licenţioase şi a expresiilor trviale în spaţiile private şi publice de pe teritoriul României, modificând în acelaşi timp statutul unora dintre expresii cât şi nivelul lor de vulgaritate.
Legea numărul 61/2009 referitoare la dreptul cetăţenilor la libera exprimare licenţioasă publică, la nivelul de vulgaritate al înjurăturilor şi la contextul în care acestea pot fi folosite, a fost votată în unanimitate în cele două camere ale Parlamentului, putând intra în vigoare de la data de 1 martie 2009. Read the rest of this entry »

Trimite articolul ca PDF către

… nu vă ambalaţi prea tare. Moş Crăciun nu există! Ăla e taică-meu cu chef de catrincă. :))
Fie-mi-ar scuzată faţa, da’ moşu’ m-a luat pe nepregătite. :D

Trimite articolul ca PDF către

Nu, nu este o opera de artă a vreunui pictor născut din frustrare şi inspirat de oraşele româneşti ce arată ca niste gropi de gunoi, sau ca şi când cel de-al Doilea Război Mondial ar fi încetat ieri. Este doar curda realitate de pe străzile Micului Paris, surprins la ora 7 dimineaţa în toata splendoarea lui. Numărul de vehicule ce se întrec in poluare şi în producţia de cancer creşte văzând cu ochii. Dacă a

Cocum 3-4 ani se creau ambuteiaje ocazional pe arterele intens circulate, în clipa de faţă, orice stradă secundară dă impresia de găleată fără fund care “varsă” literalmente maşini cu nemiluita în arterele principale.

Străzile arată exact ca nişte râuri, numai că spre deosebire de o apa curgtoare, care curge dupa anumite reguli naturale şi în mod organizat, fluxul de automobile pr străzile din BUcureşti este ceva mai DEZorganizat decât Haosul Primodial din Biblie.

Vehiculografia Bucureştiului

Râul de automobile isi are izvorul pe străzile mici, pe care se afla blocuri, în faţa cărora sunt parcate rable fără număr (nu de înmatriculare). Izvorul începe să demareze încă de la primele ore ale dimineţii iar maşinile intra în scenă în şir indian şi încep sa curgă. La o primă confluenţă se varsă într-o strada secundară unde viteza de curgere scade pana la aproape de 0 Km/h. Claxoane, degete ridicate, sictirul matinal. Şirul indian continuă, dar in porţie dublă sau triplă nesincronizată.
Este timpul ca străduţa principală să îşi verste conţinutul de tablă şi ulei într-un bulevard principal suprasaturat, suprapopulându-l până la paralizia generala. CIne are de câştigat şi îşi freacă mâinile ? Patronii de benzinării. Se consuma combustibil pentru simplul stat pe loc, după care preţurile cresc din motive de creză.
La intersecţia principală şirul indian se transforma într-un nod gordian, în salata despre care vorbeam în articolul din data de 15 septmebrie.

Unele lucruri nu se schimba niciodata; România este unul dintre ele…

Trimite articolul ca PDF către

Se stie ca in spatele  oricarei nenorociri se afla o minte diabolica. Se stie de asemenea ca lumea este condusa de 5 oameni. Este general valabil ca orice masa de oameni poate fi manipulata eficient de un singur om. Este adevarat ca Germania a fost “mobilizata” de Hitler. Se conoaste in detaliu faptul ca nu este nevoie de o cantitatea prea mare de creier luminat, pentru a mobiliza si a instiga la distrugere o masa astronomica de creier brut.

Nu instig la violenta, nu o luati personal. Scriu doar din sufelet, la modul foarte general. Ma declar oficial forta motrica absoluta care pune in miscare si in ordine clasa a XII-a F. Ma simt uneori, (uneori ma simt in ficare seara), temelia unei clase extraordinare de 28 de elevi si ii multumesc lui Buddha/Allah/Dumnezeu/etc..,  ca mi-a dat uimitoarea sansa de a fi regele pe tabla de sah.

Read the rest of this entry »

Trimite articolul ca PDF către